The triumph of machine over people

2011-01-15T17:03:00.003Z

“

You know I have about the same interest in jewelry as I have in politics, horse racing, modern poetry, and men who need weird excitement—none.

“

There is no hurry . Time means nothing to you .

2010-10-09T13:30:00.004+01:00

Someone would leave .

Someone always leaves .

Then we would have to say good-bye .

I hate good-byes .

I know what I need .

I need more hellos .

2010-09-30T07:05:00.001+01:00

dacă strici ceva, s-ar putea să nu mai ai ocazia să fii lăsat să repari vreodată, oricat de bun mecanic ai fi între timp.

2010-09-28T01:30:00.001+01:00

Relationships can never be perfect. You can never force your partner to be faithful in the same way that a normal relationship should be. What’s important is that at the end of the day, you find each other side by side and you’re happy knowing that he/she is yours. We need to enjoy the relationship while it’s there, for if you waste your time in doubts and insecurities, you’ll never appreciate how wonderful it is to fall in love.

hugging is good medicine.

2010-09-11T23:21:00.000+01:00

it transfers energy and gives the person hugged an emotional lift.

you need four hugs a day for survival, eight for maintenance, and twelve for growth.

scientists say that hugging is a form of communication because it can say things you

don't have words for.

and the nicest thing about a hug is that you usually can't give one without getting one.

Just because I like the same bizzaro crap you do doesn't mean I'm your soul mate

2010-09-10T22:23:00.004+01:00

If he had learned anything... it was that you can't ascribe great cosmic significance to a simple earthly event.

Coincidence, that's all anything ever is, nothing more than coincidence.

He had finally learned, there are no miracles.

There's no such thing as fate, nothing is meant to be.

He knew, he was sure of it now.

As he listened, he began to realize that these stories weren't routinely told.

These were stories one had to earn.

He could feel the wall coming down.

He wondered if anyone else had made it this far.

Which is why the next six words changed everything.

Most days of the year are unremarkable.

They begin, and they end, with no lasting memories made in between.

Most days have no impact on the course of a life.

June 11th was a Friday.

For him, this was the night where everything changed.

That wall she so often hid behind - the wall of distance, of space, of casual - that wall was slowly coming down.

For here was himself, in her world... a place few had been invited to see with their own eyes.

And here was she, wanting him there.

Him, no one else.

it feels pretty shitty

2010-09-08T19:26:00.003+01:00

I don't know what's been happening with myself theese days. Sure I have regrets, but if I were to give back the regretful experience, I'd also have to give back the lesson I learned from it, in which case I'd be primed to make the same mistake over again once I erased it. But the best advice comes from my iPhone when I accidentally shake it: "there is nothing to undo."

You can listen to all the sage wisdom you want, but things only make sense when you can explain them to yourself in your own words.

Other truths I know now that I can explain them: that I’m not missing any crucial information, that heartbreaks do fade but they take about a year longer than you expect and by the time they do you really don’t care about it enough to notice, and above all else, life is simpler than you think.

The problems don’t get fewer, and in fact they grow in number, but the way I index them in the database is different.

More problems get filed under fewer category headers.

Things are getting simpler, and it’s making life better. Here it goes:

People want to be liked.

We all crave attention and affection and we all reject shame.

When we get embarrassed we send a thug version of ourselves to the forefront to do our fighting for us.

We’re at the top of the food chain just under fear.

We don’t want to be in a relationship to hear the words “I love you,” we want to be in a relationship to say the words “I love you.”

We want to feel needed, and exceptional and we hate feeling insignificant.

We want to ace a hearing test.

We are binary creatures; if we’re the plaintiff, we want to win every dollar.

If we’re the defendant, we want guard every penny.

We want to make more money than last year.

We don’t want to get cancer or die in our cars and we want the same for our loved ones.

We go out on weekends to try and have sex while trying not to get punched in the face.

We drink so we can be ourselves and not mind it so much.

We’re desperate to be understood.

We want to know someone else has felt it, too.

We hate being judged unfairly.

We want to make the person we heard wasn’t all that into us change their minds and admit they had us wrong.

We want sunny skies with a chance of killer tornadoes, just to keep music sounding good.

We take hours upon hours to admit to self consciousness.

We don’t know exactly how to pleasure each other.

We just want love.

.. in any and every form..

come on, give me a break !

2010-08-02T01:37:00.006+01:00

or you can call it colaj de ură interumană part 3

Doamne.. am fost la Bucureşti zilele astea şi pot să afirm cu tărie că în afară de maxim cinci chestii ale lor îmi păstrez profundul sentiment de ură pentru rasă !!!

Şi pentru că discuţiile interminabile de pe messenger sau de la telefon trebuie să aibe o concluzie, îmi vărs o parte din frustrări aici, pe blog, dacă tot am decis să îl redeschid.. for old times sake..

Urăsc oamenii care sunt aşa încrezători în forţele proprii şi aşa de opinionated încât atunci când îmi intră în raza vizuală mă apucă instant ameţelile şi repulsia. Este ok să nu te urăşti şi să ai o relaţie sănătoasă cu propria persoană, dar pentru persoanele care emană dragoste de sine prin toţi porii nu am nici o milă !

Şi oamenii ultra toleranţi! Toleranţa pe bune, chiar este o formă de indiferenţă! Ok, tolerez că tu crezi că războiul în ţara X e justificat, chiar dacă eu nu cred că e justificat. Dar, dacă eşti prost de crapă pământul sub tine şi se despică cerul deasupra ta, o sa îmi bat joc de tine cu o pofta de nedescris! Jos toleranţa!

Ar trebui să fiu mai easy-going. Cheers Flavia Tănase!

This iz nothing

2010-07-28T19:51:00.004+01:00

Îmi vine o idee şi scriu, şi scriu, până îmi dau seama că ce am scris ori e un post îmbibat cu răutate absolută (sentiment pe care îl manifest din născare), ori se înţelege greşit şi nu am poftă să fac teoria chibritului pentru oameni cu activitate cerebrală zero..

Şi de obicei, decât să dau explicaţii ulterioare, sau doar pentru simplul motiv pentru care decid că nu mai are sens să scriu.. dau un CTRL+A şi un DELETE şi mă duc să zac în pat şi să mă uit la un film prost..

Bun.. acuma că m-am hotărât să pun blog-ul pe picioare din nou.. Sunt atâtea chestii şi atâţia/atâtea cretini/e în care vreau să îmi bag oficial picioarele, încât totul va veni foarte natural..

Toti îţi spun că timpul vindecă rănile. Dar şi ăsta e un căcat major. Timpul nu vindecă nimic, timpul îţi muşcă din amintiri şi le înlocuieşte cu meschinării şi gânduri aiurea despre rahaturi neimportante. Urăsc uitarea, resemnarea, acceptarea şi mersul înainte. Căci 'lumea nu tre' să uite"!

Urăsc prostul gust şi dorinţa de a epata. Şi urăsc că asta apare predominant la fete. Urăsc scârboasele needucate care consideră că o tencuială serioasă de fond de ten şi sclipici, în combinaţie cu nişte iegări ieftini şi un maieu care este defapt un sutien sunt reţeta succesului. Mai mult urăsc că au defapt dreptate, şi bărbaţii, idioţi care sunt ei, idioţii, se uită la aia care are părul cel mai oxigenat şi sclipicios, care etalează un decolteu ce dă înspre depresiune şi care vorbeşte puţin şi înghite mult. Urăsc că nu mai poţi fi o fată normală, decentă, care nu poate purta tocuri de 15 cm pentru că o dor picioarele şi spatele.

Urăsc oamenii care după 5 minute îmi vorbesc de parcă şi-ar fi dat ei seama cine şi cum sunt eu. Prietene, nu mă pot lăuda cu o personalitate aparte sau o experienţă de viaţă cu totul ieşită din comun, dar lasă-mă în pace - dacă prietenii mei nu îmi fac psihanalize, tu nu eşti în niciun caz îndreptăţit.

Urăsc Universul care permite existenţa şi continua răspândire a celor menţionate mai sus!

Mai ştiu că acum poţi să fii gălăgioasă sau tăcută, drăguţă sau o vacă absolută şi tot vei fi total aiurea pentru o anumită categorie socială. Normele de comportament au început să dispară, şi când nu mai există reguli clare şi bine puse la punct, eşti condamnat să greşeşti tot timpul. Am mai zis eu că m-am născut prea târziu pentru binele meu!

Flavia: hai să vorbim şi despre ce vreau eu

2010-07-27T15:06:00.006+01:00

Să vorbim despre asta pentru că nu o dată mi s-a reproşat că nu fac asta suficient de clar.

Să vorbim despre dorinţele mele în ce priveşte viata în general, oamenii ce mă înconjoară şi însăşi persoana mea.

Să spunem lucrurilor pe nume fără să folosim injurii, onomatopee sau un limbaj argotic. Vreau persoane reale, adevărate, fără artificii sau falsităţi.

Vreau oameni care sunt interesanţi fără să se chinuie, care nu trebuie să cadă într-o extremă sau alta doar pentru a impresiona.

Vreau oameni care au tăria de caracter necesară pentru a recunoaşte că nu sunt perfecţi şi că au facut, fac şi vor face greşeli tot restul vieţii.

Vreau oameni stabili emoţional, chiar dacă social lasă de dorit.

Vreau oameni care să mă intrige fără să folosească tactici desuete.

Vreau oameni care să mă facă să fierb în suc propriu fără să fie cruzi cu mine.

Vreau oameni care să mă aprecieze la adevarata valoare şi care să nu fie intimidaţi de asta.

Vreau oameni care iau decizii mature dacă se laudă că sunt adulţi.

Vreau oameni care îmi pot spune în faţă orice - fie ca mă urăsc, că mă consideră penibilă (să fim sinceri, chiar nu e cazul), urâtă, rea sau insuportabilă.

Vreau să ştiu cu ce am de-a face.

Şi da, astea sunt standarde pe care le impun familiei, prietenilor, cât şi bărbaţilor din viata mea.

Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel..

2010-06-20T12:45:00.004+01:00

Îndeajuns de tânără cât să ţin minte serile în care tot aştepţi pe cineva, după careva, pentru totdeauna aşa..

It's better than the real thing. It's almost transparent me. It's almost 30%. So?

I have the right to remain silent.

The right to remain.

wE.

2010-05-20T16:38:00.003+01:00

It's only gonna be about a matter of time before you get loose and start loose your mind.

Cop you a drink, go head and rock your ice cause we're celebrating no more drama in our life.

I told you "Leave your situations at the door", so grab somebody and get your ass on the dance floor.

Less iz more.

2010-05-10T14:44:00.003+01:00

Tremendous internal changes, intense effort, relentless determination, compulsive and irrational drives, and strong assertion of your will are the key issues during this time period.

This is a difficult time period when you want to make intense changes.

This transit can last for a number of weeks.

.

2010-05-09T17:06:00.003+01:00

I know it hurts, but it's life, it's real, and it's pretty much all we have

I'm tottaly multitasking which means I am screwing up several things at once.

no touching in the hallways, no laughing in the sun

2010-05-04T09:39:00.005+01:00

Cine ştie, cunoaşte.

Cine caută, găseşte.

Cine păstrează, are.

Io parcă vă văd: aşa prietenoşi cum o ardeţi chill, fără flirt-uri şi prostii.

Bitches after.

2010-04-19T17:20:00.003+01:00

for you ladies

too broke to afford chanel and

too chicken to get a tattoo.

... and remember that I take most bad decisions on purpose :)

2010-04-13T15:34:00.003+01:00

I'm so fed up with the idiots and shitheads I have to deal with on a daily basis that I am starting to sympathize with serial killers. Screw your joke of a language and screw you disrespectful, kleptomaniac and plain stupid MORONS!!!
I need to inflict serious physical pain on someone. Anyone.

P.S. It's not depressing. Weird is good. (Via Flavia)

Too young to complain about.

2010-04-12T16:59:00.002+01:00

Skaters are still dominating the dating world. Lets start with the facts:
1. If you bring a board to the bar, you know you're not going home alone
2. A boy with a board equals a boy with bros. Any skate rat comes in a pack.
3. They dress well, and no matter how much they pretend not to care, they know it too.

They clueless changed our lives, made us want the boy in the baggy pants and the knee length t-shirt. The only down side to this is the shoelace belt which is "so homo" no matter how practical it may be.

Skaters are the new rock stars, the new celebrities. If I could name a pro skater I'd probably come up with some great analogy about how he's gonna get laid more than Brad Pitt. And trust me, whomever this skater is that I should know the name of has a bigger ego than him too. And good for him, keep at it boys. Take advantage that you've somehow played a horrible trick on society and now have more women than you can handle. Beatlemania died when it got bigger than Jesus. James Dean burned up in a car, and Leonardo Dicaprio never looked as good again as he did in Titanic.

So keep it up boys, because fads don't last forever, especially when they're highly dependent on your ability to stay steady on a fast moving piece of wood.

Office life would not be possible without the hard take-offs and landings effected by coffee and alcohol.

2010-04-06T15:33:00.003+01:00

Story of the day :
She said that she wanted to get high.
He took her to the tallest hill in town.
She said that she wanted to stay up all night and drink.
He gave her a 12 pack of caffeinated Pepsi and said, “Drink up.”
She said that she wanted to shoot herself in the face.
He gave her a water gun, put her finger on the trigger,
aimed it at her face, and helped her pull the trigger.
She said that she wanted to cut herself.
He took a Polaroid of her, handed it to her along with scissors, and had her cut it up.
She said that she wanted to see her blood.
He took her to get her ears pierced.
She said that she wanted to cry herself to sleep.
He had her watch a sad, romantic movie before bed.
She said that she wanted to be alone.
He gave her a name tag that said “My Name Is: Alone.”
She said that she wanted to have someone there to take care of her, always.
He asked when he wasn’t.

A little motivation for the freaks !

2010-04-05T18:56:00.003+01:00

Pain doesn't tell you when you ought to stop.
Pain is the little voice in your head that tries to hold you back because it knows if you continue, you will change.
Don't let it stop you from being who you can be.
Exhaustion tells you when ought to stop.
You only reach your limit when you can go no further.

The only mood in which to start writing is self-disgust.

2010-04-03T13:47:00.003+01:00

Some people get a kick out of reading railroad timetables.
Some people make huge model boats out of matchsticks.
So what's wrong if there happens to be one person in the world who enjoys trying to understand you?

I (think) I write to please just one person.
Cause if I open a window and make love to the world, so to speak, my story will get pneumonia. So, then you'll have to chose the right person to write to.

Conclusion?
Yes, I really enjoy living and writing with so much hate.

We're all mad here.

2010-03-31T16:22:00.001+01:00

We are all, to some extent, like gardeners.
We plant seeds.
We nurture aspirations.
We tend our hopes and dreams.
Feeding them here, pruning them there and gently encouraging them towards a perfect state of fruition.
Always, though, there will be little patches of land that we have overlooked - areas where the wild things grow, places that we have all but forgotten the existence of.
Sometimes, in among the so-called weeds, rare and wonderful flowers bloom.
You are about to make such a discovery.
A situation that's seemingly 'out of control' is pretty much ideal, just as it is.

I ain't freaking ! I ain't faking this !

2010-03-10T16:15:00.002Z

Quit being a pussy.

In need. Indeed.

2010-03-07T09:19:00.002Z

It’s very simple.
Scissors cuts paper, paper covers rock, rock crushes lizard, lizard poisons Spock, Spock smashes scissors, scissors decapitates lizard, lizard eats paper, paper disproves Spock, Spock vaporizes rock, and—as it always has—rock crushes scissors.

123 posts.

2010-03-03T16:19:00.000Z

Target: Băieţii din ziua de azi.
Location: Cluj Napoca
As lame as you think they are.

Au imaginea aia de oameni care se ştiu cu toată lumea şi că sunt cul, dar defapt sunt nişte lăbari lame care la vârsta de 26 de ani o ard ca la 16.

As sad as they know they are.

HATE CREW

2010-03-02T14:16:00.003Z

"There's a lot of different references for White Pony.
One of them is a cocaine reference and there's a lot of stuff...
Have you ever heard stuff like in dream books that if you dream about a white pony then you're having a sexual dream?
There's a lot of stuff that kinda goes around it. And there's an old song (that goes) 'ride the white horse.'
That's obviously a drug reference song."

She wanna...

2010-02-24T11:08:00.002Z

shop with Red.
play box with Red.
pillowfight in the middle of the night.
drive his Benz with five of her friends.
creep past the block.
spyin' again.
roll with Red.
chase skeeos away.
fight with lame chicks.
blow your day.
respect the rest.
kick me to the curb if she find one strand a hair longer than her’s.
make love in the Jacuzzi.
Rub up in the movies.
Access to the old crib.
answer the phone.
tatoo her arm.

She call me Heartbreaker.
But she know she love Red because she love everything Red say Red does.

Epic Fail? Niciodată.

2010-02-21T09:02:00.007Z

It feels good when you know you're still able to kick it.
În public, Suru cu Silaghe se exclud, că ne ştim de mult.

How did it all ended up? Tot pe principiul instructive when we cry in films. Not when things are sad, but when they are suddenly hopeful, at moments of reconciliation and repentance.

Hint:
1. Try to make things clear for everybody.
2. Jagermeister or Jack Daniel's? You can't have them both, stupeed !
3. Don't eat MecDau leftovers at 6 in the morning.
4. Sleep at home.

and the living is easy.

I am here to chew bubblegum and kick ass.

2010-02-18T23:29:00.005Z

Life is like a box of crayons.
Most people are the 8 color boxes, but what you're really looking for are the 64 color boxes with the sharpeners on the back.
I fancy myself to be a 64 color box, though I've got a few missing.
It's ok though, because I've got some more vibrant colors at my disposal.
I have a bit of a problem though in that I can only meet the 8 color boxes.
Does anyone else have that problem?
I mean there are so many different colors of life, of feeling, of articulation..
So when I meet someone who's an 8 color type. I'm like: Hey, magenta!
And they are like: Oh, you mean purple!
And then they go off on their purple thing, and I'm like: No, I want magenta!

I know you want that same kind of red shoes. Of course I'll get them.

2010-02-18T10:20:00.004Z

I hear myself say: I gotta go. I gotta leave. We gotta roll.
So there's a new project ready to roll soon :
Don't let the bastards grind you down.

I mean I love to travel. Hate to fly. I want to go. But hate goodbyes.
Bucureşti via Barcelona.

At times you'd like to press pause.
No more ciaos and adios.
But you'll be back in bit.
(Under construction.)

(c) 17.02.2010 17:35:18

Toate la timpul lor.

2010-02-17T14:35:00.001Z

Not so random acts of hope.
My window may be shut but my eyes are wide open.

Realitatea TV has nothing on us. We're the real shit. Cu webu' şi microfonu' din dotare.

2010-02-16T07:34:00.006Z

I'm getting more comfortable each day cu english pirate de pe compul ăsta şi în curând voi putea şi eu să scriu sau să vorbesc limba asta. Oricum, progrese există, îl recomand tuturor utilizatorilor facebook.

Ok im gonna study now...(3 hours later) ok.. im gonna study NOW.. toate din ciclul hai să stăm pe mess şi să pretend to be studying by having the book in front of me...
Cu oamenii ca mine o să luăm zece la bac. Deci hai cu biletele alea în pdf :))

P.S.1 Lore Dana edited his Hometown, Interests and Looking For.
P.S.2. Wild hearts can't be broken. WE can do much better.

Beer, sex or drugs ?

2010-02-13T21:07:00.003Z

High Responsiveness, Extremely Imaginative with Potential for Schizophrenia.
Your score is dramatically different from the norm.
Either you are uniquely creative and imaginative, and able to see things others cannot, or you are dangerously out of touch with reality.

Invisible to everyone. Miercuri. 17.02.2010. 09:00.

2010-02-09T21:55:00.003Z

Atacuri de panică. Năvălesc. În lanţ.

De ce?
Pentru că poţi să ţi’o freci cu o mână (ca până acuma) dar bacu’ ţi le cere pe amândouă. Pentru că tot ce poţi face este să te pui pe picioare. Preferabil într’o formă măcar puţin propusă. Dar waa, ce frumos e pe la 12 D, la curticică, nu’mi mai încap în piele de atâta fun.

Pe lângă asta, mai e şi frica. Frica de a nu trăi îndeajuns de mult, de bine, de iubit, de înţeles. Frica de viaţă. Aşa că degeaba îmi arăţi gingiile alea palide.
Respir mai puţin împovarată şi asta mă derutează deocamdată. Reactia e pregătită. Picture perfect. Moralitate de plastic. Iar eu pe coordonatele astea nu mai funcţionez deloc.

Nu sunt nici în alergătura de dinainte, nici în liniştea de după.
Sunt fix în timp să dau căcatul ăla de competenţă.

P.S. I never realized that after Monday and Tuesday, the calendar says W T F.

(c) Ana.

2010-02-08T22:37:00.007Z

"We have become such experts at being always in touch, informed, connected. Now must relearn how to be silent, disconnected, alone."

Când aud texte dinastea îmi vine să vomit.

2010-02-07T19:39:00.002Z

You usually don’t go back together cu highschool love pentru că e history.
But nevertheless usually rămâi very good frendz şi sometimes you get together ca să vezi if he kissez better după ce a mai învăţat câte ceva.

Mai bine să'ţi fie rău, decât să'ţi pară rău.

2010-02-01T10:33:00.004Z

Lucrurile sunt simple.
Când vrei să stai cu cineva, stai.
Îţi zboară somnu’, îţi vine chefu’ etc.
Stai tu aşa, plictisit, obosit şi înfometat şi te gândeşti: „Cine’i available for lunch ?!” (...)
Şi după aia te prinzi, în timp ce Cookie îţi povesteşte de ziua ei, veselă cum e ea, uitându’te, cu drag într’un fel, la ea în timp ce’ţi alunecă potolu' pe gât ajutat de cola la găleată că te doare’n cur de fapt de ziua lu’ Cookie şi că de fapt n’ai chef atâta s’o asculţi pe ea cât să nu mânci tu singur şi trist.
Că îi tot mai bine să fie cineva să dea din gugu lângă tine decât să’ţi auzi gândurile. Şi după aia ţi se face somn că eşti mâncat şi Cookie îţi povesteşte în continuare şi you just wish she would stop now, da’ n’are turn off aşa că brusc eşti foaaarte obosit.

epic fail

2010-01-31T13:01:00.000Z

Auzi tibi, tu vara când râzi, te bronzezi pe gingie ?

Ardor times. magical

2010-01-29T20:53:00.002Z

Încerc acum să spun că am greşit, am greşit.
Dar tu nu vrei să asculţi, nici măcar nu te uiţi la mine :)))

Hai şi acum fă cu mâna... Şi voi urcaţi-vă în fotoliu, care e pe post de barcă. Hai să filmăm scena cu paharul. Cioco, mai încet!! Aşaaa, roteşte-ţi mâna în partea aia. Hhmm, hai să mai încercăm o dată, poate a doua dublă iese mai apropiată de original. Ţin minte ca l-am pus lângă geam parcă. Sau pe masă?
Na poate în visele mele.

11 hours ago • Comment • Like • See Wall-to-Wall

Though highschool be lost. We shall not.

2010-01-29T07:58:00.002Z

Everything ends. Even highschool.

In order to be able to make it, you have to put aside the fear of failing and the desire of succeeding. You have to do these things completely and purely without fear, without desire. Because things that we do without lust of result are the purest actions we shall ever take.

wake up who cares about

2010-01-27T06:26:00.002Z

If waking up in the morning is wrong,
I don't wanna be right.

Sleep is a symptom of caffeine deprivation şi mi'e milă de compatrioţii care încă ascultă şi acuma răspund la ce ştiu ce materie, 'cause there are never enough hours in a day. or in a semestre.

P.S. I love you because you smell like morning. i'll always take time to sniff (smell) sniff you.
No problem. I'm from the future. Everything will be JUST horrifying.

Memory cells with emotional nucleus.

2010-01-24T09:31:00.003Z

Midnight crisis.
Două telefoane.
Prea multe mesaje.
Vreo trei numere.
Un id de mess.
"Delete".

even if you screwed it up big time, i am sure you're never going to give it a "fair" shot AGAIN.

Someday, we’ll look back on this, laugh nervously and change the subject.

2010-01-20T16:22:00.004Z

i am ALWAYS thankful for whatever i get.

Everything ends.
Even highschool.

Welcome to my world, asshole.

2010-01-07T22:21:00.003Z

Sometimes i get so angry and frustrated that i end up with telling myself the same old story over and over again: „Cookie, you should go home, where there is no humanZ. And women.”

This is NOT what the shit should look like. So i started to learn new techniques, according to boys.

Rule no.1 : He's calling you, he's having sex with you, he's not engaged? Grab him, fast!

But after some sexual relations, he's stopped calling you, he's not sure he wants to be with you, maybe he's having sex with someone else. Just drop him and get on with your life. "Always be classy. Never be crazy." This means don't call him, don't ask him to come back, don't ask what's changed or what's gotten into him, don't try to find out if he moved back in with his previous girlfriend. Just move on and "Don't waste the pretty."

If he’s not calling you, if he’s not sleeping with you, if he's not having sex with you or WORST if he's having sex with someone else, he may just not be into you. If a guy wants to call you, he will. If he likes you, he will make the effort. And if he doesn't, that means he's not interested.

But if someone keeps telling you they are busy it may be a polite hint. I don’t want polite hints. I want people to tell me exactly what they think without playing their shitty mind games on me. There comes the question of why he behaves as he does. Through the rain and the stormiest weather - nothing less is acceptable. Always remember: impossible is nothing. So don’t try to find him excuses anymore!

After that step, there comes a point when you realize that you don’t know what is really going on. If you don't know what's going on, nothing's going on. (And nothing was.)

If he has multiple or conflicting responsibilities, dump him. If he is too shy to telephone to ask for a date, then don't go out with him. If he's not pressuring you for sex constantly, dump him. If he doesn't have a job and you're footing his bills, dump him.

I rest my case.
proasto.

your stalking is disappointing!

2009-12-18T11:03:00.003Z

F L P : - So little princess, what have we learned today? What new and lovely thing you have to tell me?

1. Men with facial hair have something to hide.
2. You can do your homework after you finish playing outside.
3. Always read something that will make you look good if you die in the middle of it.
4. Don't sabotage the family portrait. Smile please.
5. If your mother is watching, wear a helmet.
6. It's not a gang without the cool girl.
7. Hustle.
8. Never get your haircut on the day of the big dance.
9. Don't underestimate your fertility.
10. All drinking challenges must be accepted.

- I'm bored, I talked my life out with you ! Now let's go meet people and do stuff ca să mai avem despre ce povesti, nu? NU.

Make trade fair.

2009-12-14T17:57:00.004Z

Oricum ai da’o these are fucked up times. Poate pentru că io continui să cred şi să observ că we're (no longer) sown together. And the beautiful part is the beautiful part in you never dies.

Şi experienţa asta e exact ca şi când te lupţi cu o lume împrejmuită de mii de gratii, doar ca să descoperi, upon bending them like spoons, că nu era nimic dincolo de ele.
Oricum toate „întâmplările de până acum” rămân in top of mind şi pe cât e de beznă there is a light that never goes out.
My point is that some things aren't said because they would come out lame and we wouldn't want that. They aren’t said because you act stupid and that hurts the most.

Prostioare şi seriozităţi. If you try a little, maybe the world will try a little. Toată iubirea e întotdeauna necondiţionată.

Sometimes shopping cures depression.
But don’t go too far, ’cause twice as much means losing double.

I'd never leave you

2009-12-13T20:14:00.001Z

I don't know what she was on.
Whatever it was, I want some.
She was buzzin' all over me... buzzin' all over me like she fell in love.

We all know you like big butts and you can not lie.
So? This must be that harmony to the freaks.

cocktail molotov their asses

2009-12-10T09:02:00.002Z

La ora 8 dimineaţa, am învăţat o lecţie. Trebuie să vorbesti cică, altfel se adună. Şi apoi se izbucneşte. Şi atunci spui tot ce vine, nu? Dar nu contează că doar toţi suntem oameni cică.

It’s because we forgot how it is with closer friends. Happy deep core
Să te trezeşti pe ploaie, să ai un sentiment ciudat de neapartenenţă.
Să cauţi ceva dar să nu ştii ce.
Melacolie nu?

P.S. Ăsta'i al 100-lea post. Happy birthday to you.

My morning elegance.

2009-12-08T14:23:00.003Z

Am primit mai multe declaraţii de la colegii mei de clasă care îmi cetesc blogu’ şi care dau la psihologie că io o să le fiu primu’ pacient. Bine, evident. Şi primul eşec din carieră :))
Dar cum aud asta’n fiecare zi, i’m getting over it anyway.

Acum două veri eram acuzată tot de psiho-analişti că sufăr de grandomanie.
Da’ oamenii îs speşăl şi cam aşa trebe, că oamenii mănâncă căcat şi tre să îi serveşti dimineaţa, la prânz şi seara and they will love you.

Exemplul cel mai elocvent ĂSTA e: „uite cum îs lemurii din madagascar as compared to mosters inc unde îs toţi coloraţi. Lemurii îs gri dar au elementul de culoare ochii şi îs destul de powerfull ca şi cum ar fi tot galben. Dar pentru asta trebe să zici 1000 de cuvinte care să facă într’un final un sens de parcă ăia nu înţeleg şi îs proşti şi n’au ochi să vadă. Dar dacă nu te oboseşti să le dai discursu’ şi să le fluturi batistuţe şi catch their attention cu ciuciu muciu."

„Mi’e milă de părinţii ei. Îi nasol să ai un copil care nu duce lipsă de personalitate. Cre’ că le e tare greu, nici nu mă mir că maică’sa îi obosită şi doarme...”

And this is why SHE and I (we) hate humanz! you feel me young padawan?
Deci, îs prea bună! O să fiu împuşcată !

After all's been buried and crossed, we'll enjoy a cheeseburger.

2009-12-05T19:46:00.010Z

Totul a început în '91 din cauza prezervativelor comuniste (rămase pe piaţă) de slabă calitate. O seară romantică a degenerat - în urma statului cu cracii în sus gâfâind în timp ce un doctor şi trei asistente au urlat şapte ore ca să se cace o dată carnea aia afară - 9 luni de chin şi 18 ani de iad pentru o familie odată fericită.

Iacă’tă deci acu’, după evadarea din minoritate, ce mândră te face bucata aia de cărniţă bulbucată şi ţipătoare care de o mie de ori ţi’a venit să o beleşti şi să o arunci în budă şi să tragi apa peste ea, şi cum nişte pule care n’au habar să te lase în pace şi care ţi se bagă în suflet până te sufocă îţi fut fiecare secundă din timpul tău liber. Numa’ ptr că n’au chef să te ştie beată şi drogată duminică noaptea mergând cu bloodshot eyes la şcoală, ceea ce, oricum, nu înseamnă neapărat că e cel mai bine pentru tine.

După discuţii concluzia tot aia era. Şi vine vorba, că şi la mine în şcoală – ca la mai toţi prietenii mei - o fost mucles până acuma, că de acuma o venit greu’. Am venit şi am plecat când am vrut, a fost întotdeauna my job ce fac la şcoală şi cum mă descurc. Fiecare şi’o văzut de treaba lui; dacă era vreo problemă croncăneam şi gata. Potol a fost tot timpu’n în frigider şi i’a durut în cur ce făceam atâta timp cât sâmbăta făceam mate şi curăţenie’n cameră.

De parcă nu mi’ar fi de ajuns cu căcatul ăsta care’l mănânc din septembrie, mai apar tot felu’ de fenomene demne de ignorat, dar IMPOSIBILE.
Asta aşa, ca să vezi cum e cu specia numită fomei de pe lumea asta şi de ce bărbaţii le fut în gură şi cred că şi tu eşti ca ele. Aşa sunt ele, fomeile: se pisicesc pe lângă tine ca să smulgă o lacrimă from the weak one cum ar veni. That is what they do and that is how they do it.
Aşa că nu te mira că nişte pule te mint că îs nu ştiu unde şi apoi te întâlneşti cu ei pe stradă la Setup. Pentru că guess what? They have an idea on how women are and how they need to be handled as if they were nails.

Şi în cazul în care vrei să te speli pe mâini, o bagi pe aia cu „dragă, te’ai îndrăgostit de un porc.” Fac şi ei cum ştiu că aşa se face cu pisicitoarele, dupE tradiţie. Ele te bullshituie, tu le minţi şi pac pac cam aşa stă treaba: ele se mâţâie cu pisica, tu le zici că nu te simţi bine şi nu poţi să ieşi cu ele şi iată’i prezenţi pe Sulfinela şi pe Gigel din binecunoscutele poveşti care prind contur şi personalitate.

When it comes to fun, everything is permitted.

2009-12-04T13:06:00.002Z

i hate them HUMANS!
I shall do what I feel. I iz going to do what I liiike because I iz young and I iz free. I have optionz 'cause 20 yearz ago oamenii s'or caftit în centru so I can go to ze concert or stay and lurk inside - that's the fucking premises.

Deeci, ne vom luat de gât reciporc - cu o mână pe jager şi cu alta pe obiect (deci gât) - pe ritmurile melodiilor interpretate de formaţia vocal instrumentală Alexandrina, manifestând entuziasm tineresc, în ciuda aparenţelor adultere.

Now you will forget everything and imagine you dreamt about it, and maybe your dream will come true !
KEEP CALM AND CARRY ON, FREAK.

Drag me to Hell 2 or DO THE Fish Slapping D.A.N.C.E.

2009-12-03T23:12:00.008Z

Tot pe principiul "fuck off and die" urmează episodul n.
Cookie iz still upset. And you should trust me - you don't wanna know şi nu vrem să vorbim despre asta, ptr. că ocupă timp şi's ţigăneli after all.
oricum, important e că i still act childish (and that's not my point) şii the reason why I fail is: (pick one)
a. You're sick and tired.
b. You're depressed.
c. Your man's just not that into it.
d. Your crazy-busy life.
e. Your bed isn't sexy anymore.

Dacă stai să te iei după statusuri, "Five is right out."
But we've got (FOREVER) five years, stuck on my eyes. Not so surprising, stuped!

MORALA: Minte'mă în gura mătii că te mint şi io !

Poţi s'o pui pe chestii de povestit dacă vrei, and file it under happy.

2009-12-02T07:33:00.003Z

LIFE IS PEACHY. am zis!

brand new old.

2009-11-29T16:48:00.001Z

off i go to drink myself to the floor. In a "fuck me i'm so fucked" kinda way.

2009-11-26T14:22:00.001Z

I always feel the pressure of time ticking and don't know why. Can't get rid of it. I keep on picturing my heart getting more and more tired with every second. Then i stop picturing and start to feel it. And after that, well, after that everything is pretty much fucked. OMG I'm gonna die.
So let’s just get the photo over with, man.

Io o să mor în hârtii. Şi ea tot aşa visează - că pică în hârtie şi se taie, dar la artere şi la venele principale şi ajunge să sângereze până moare. But is there any hope for a world that insists on blinding itself?
De asta, mi’am şters mailuri care mă încărcau nedorit. Acum sunt light, am un desktop nou, mi’am arhivat textele şi am schimbat icoanele.

Dar tot aşa mi’am amintit punctuleţele pe care trebuie să le urmez în viaţa asta, aşa de la people to people citire: People don't change! Aşa că nu mai încerca să îi schimbi tu! Remember să fii mai tolerantă sau mai diplomată, să nu te mai aud că te cerţi cu lumea! Ai unele momente, când eşti ca un arici, nu se poate discuta cu tine! Şi with sugar on top: Învaţă să asculţi!

Nu mai vreau să scriu. Plm, am ajuns s’o ard ca ăia din sex and the city. Doar că ăsta nu-i New York. E Timişoara şi e noiembrie.

Happy Happy JOY joy

2009-11-14T19:40:00.001Z

I have some pens and pencils.
A Moleskine.
And a head full of quotes, lyrics and the like.

Mi'a crescut o grădină botanică sub piele

2009-10-29T12:38:00.001Z

pac pac. tocănele.

2009-10-14T21:22:00.002+01:00

via Adrii PFhaha

Everybody’s got a plan till they get punched in the face.

2009-10-11T09:45:00.003+01:00

Ce ţi’e şi cu meditaţiile astea? Brainwashing . i tell ya. Chiar nu pot să stau cu terror’ul ăla în mine aşa, zi de zi. Evident că ai nevoie de ele (meditaţii) pentru că nu faci aşa ceva la şcoală so, you have to do it anyhow. Şi te duci. Aparent, totul pare floare la ureche, dacă te iei după căpşoru’ ăla al tău cu creierelul neted. Aparent. Te îndoctrinează cu jdemii de povestioare ca să facă decorul mai creepy decât camera de meditaţii şi dup’aia bagă în tine. Îl vezi pe meditator, pe lângă că are faţa aia imensă de broscoi cu ochelarii ce i’o acoperă şi după ce ai auzit toate zvonurile posibile despre stilul pe care îl abordează, ai impresia că e întruchiparea pensionarului ăla bun, care udă florile şi mângâie căţeii. NOT! Exact în pifometru.
Te înhami cu el acolo la sistem şi dacă cumva îndrăzneşti să ai vreun punct de vedere, you can forget your future plans. Cel puţin la mine aşa a mers. Pac pac pac - tocănele.

Poate nici nu mă mai vrea.
Decizie definitivă şi irevocabilă.

temporary trapped in the city of jagermeister and undies.

2009-09-28T21:42:00.001+01:00

Azi am primit la lecţii de viaţă cred că peste trei metri cubi.
"Odată ce ai depăşit perioada copilăriei, presupun că e recomandabil să fii rezistent, nu precoce" susţine sus şi tare pedobearul meu adoptiv ce'şi ascunde the fluffy head în vestiBUL. Altfel, nu mai ajungi arhitectă dragă, ci doar o făcătoare de cafele şi spălătoare de vase în birouri de urbanism.
Şi cum poţi să îţi atingi tu scopul ăsta’n mintea ta mică şi înghesuită dacă nu cocoţi zbuţa aia de la ibric spre linia orizontului?
Am plecat cu Costinela şi cu Sulfurica să prăşim pe parcela spiriduşilor ce secţionează cu forfecuţa lor magică bucăţele de turtă dulce. Omul ăsta o să mă marcheze pe viaţă, şi mai e şi strict în privinţa punctualităţii „la fără un minut îmi urci scările, clar? Vezi că altfel te muşc, mă!” crantz crantz.

Azi am mai câştigat un cititor. Evident că ăia din familie nu se pun. Naivii care dau refresh la pagină de cinci ori pe zi că poate – poate... părinţii. Se pare că ÎNCĂ o entertainui pe Adriana: „scrii ca un coş de gunoi care geme de resturi de MecDau. i like. mai citesc”

Afecţiune intensă,
L.

The world keeps growing, and you feed it.

2009-09-26T14:30:00.000+01:00

But it doesn't feed you, does it?

Mai dureaza mult până voi închide prăvălia, dar oricum o conduc spre moarte sigură cu lălăiala asta bloggărească.

Cei pregătiţi să înţeleagă un lucru n’au nevoie, oricum, ca acel lucru să le fie strigat în urechi. Nu ştiu dacă toată lumea a înţeles the essential mix, da’ aşa’s şi io... „Dacă mă chemi la prânz duminică îţi murdăresc faţa de masă.”

Câteodată am momente dinalea idiotice în care mi se pare că aş putea renunţa la orice. Dar nu mi’e greu să renunţ, nu mai greu decât îmi este să înţeleg.

ţi’am dat aerul pe care îl respir.
ţi’am dat dimineţile mele.
ţi’am dat degetul meu declanşator.
ţi’am dat visele mele.
ţi’am dat carnea mea.
ţi’am dat mirosul meu.
ţi’am dat numărul meu de telefon.
ţi’am dat fire din părul meu.
ţi’am dat toate zilele mele de marţi.
ţi’am dat tricoul meu.
ţi’am dat întrebările mele.
ţi’am dat răspunsuri.
ţi’am dat ce nu ştiam că aş putea.
ca să vezi...!? tot eu, acum, renunţ la ele.
Dacă totul ar fi fost doar creionat, ar fi fost uşor de şters.
Aşa că îmi bag pula în ele tatuaje.

UPDATE.
Când am draci, îmi cumpăr eşarfe. Şi îmi dau unghiile cu ojE.
Beea: şi fumezi o ţigarE
Adri: şi mergi la plaJE?

Ştiu: cuvinte precum "îmi pare rău" sau "iartă’mă" nu’şi au nici măcar rostul. Dar altceva ?!

13. 09. 2009 L.A.M.E.

2009-09-13T21:50:00.004+01:00

Hei freaks, tomorrow at 8 o'clock school begins!

Ghici ce?
nu mi'au plăcut niciodată duminicile.

morning sunshine GEN

2009-09-12T11:30:00.001+01:00

PRELUATĂ

A: HI!
B: Hi
A: How are you?
B: Fine.
A: Am, tell me, how often do you masturbate a week?
B: Aaa, Often: dayly
A: You're so young...

It's not fake, it's CHEESECAKE!

2009-09-03T12:55:00.002+01:00

Doamne. nu mă mai pot sătura de jocuri şi two stupid dogs.
După discuţii interminabile pe terasă ieri, i like being alone. ACUMA.
Oana: My bone, my bone! I found...my bone! I'm not...alone, cuz I found...my bone!

P.S. It's a dog. can you smell it? i can smell it! it's a dog! it's a dog!!

Big Dog: Listen, kid, love is the only chance for happiness you'll ever get in this life, and if you're going to let a little thing like rejection stand in your way, baby, you might as well stay right there on the ground, because people are going to be walking over you for the rest of your life.

2009-08-23T23:56:00.002+01:00

There's no place like 79.114.77.237

Laziness pays off.

2009-08-16T00:55:00.002+01:00

Recent am primit o groază de palme şi totuşi parcă nu e destul.

Petrecând foarte mult timp cu ai mei, descopăr cum încet - încet mă transform într’un mix aproape perfect de mama şi tata. Am luat de la unul un tip de osătură, de la celălalt carnaţia, şi o interiorizare nesănătoasă. Sunt colerică şi sensibilă în aceeaşi măsură ca şi ei. Îmi place că parcă încearcă să’şi retrăiască timpul pierdut implicându’mă în activităţile lor. Observând’o din ce în ce mai intens în propriul mediu, am descoperit că mama nu mai cumpără ziare. Mama citeşte online ziarele. Vorbeşte pe mess cu prietenele ei, se uită la filmuleţe pe youtube şi comentează. De o săptămână behăie să’i fac cont pe facebook şi cred că până la urmă şi’l face singură. Iese seara la suc, iar tata o plictiseşte groaznic. S’a licenţiat în psihologie şi economie şi mai nou vrea să înveţe şi ea franceza. Se înţelege mult mai bine cu "tineretul" că ei nu’i mai place să vorbească cu doamnele înaintate în vârstă despre gătit, munci şi alte plictiseli cotidiene. Conversând mult am început să’i aflu dedesubturile. Mama a fost îndrăgostită de un singur actor. De Pacino. În drumul nostru spre Citroen am observat că îi plac mixurile proaspete ale lui Norbi şi Tzep, iar "Tânăr şi neliniştit" e drogul zilnic. În ora în care e încadrat nu răspunde la telefon sau daca e cineva la uşă ... nasol.

Am destul de puţine fotografii cu mama dar promit să le descarc pe astea repede.

Offender - Fuck it up. Turn it down.

2009-08-12T22:01:00.003+01:00

Citeam pe undevă că: cică pe Facebook ai o viaţă personală plină de protecţie. Păcat că nu am ştiut din timp. Aşa, decât să’mi pierd vremea cu tot felul de testele idiotice din dotare, mai bine îi făceam bunicii un cont înainte să’şi fisureze şoldul.

Gândeam la rece azi că vreau oameni above the line. Când îmi place de cineva, se vede. Dacă nu se vede, nu înseamnă că îţi trebuie dioptrii mai mari. Iar voi nu mă mai trageţi de şireturi că vă spânzur neuronii cu ele. Instantaneu.

Ideea e că m’am cam săturat de toate mizeriile de felicitări, oferte şi filmuleţe care’mi spamează mailul şi neliniştea. A, şi era să uit. Distracţie plăcută respiracilor pe gură care se duc să’şi ardă retina pentru nişte dorinţe!

Genericu’de final, sau concluzionarea printr’o vorbă de duh sună cam aşa: I am nice, but not to you. Sau trebuia să o folosesc pe aia cu „Just be good to me”?

Foto de Kid.

2009-08-11T11:40:00.001+01:00

ABS - TI - NEN - ŢĂ a scris pe mine.
50 % pariu câştigat.

I have no idea what was that...the inner voice.

chilly.

2009-08-09T12:39:00.000+01:00

Nu prea mai fac poze. Aparatul meu a clacat de mult aşa că m’am dezvăţat de clik-clak. Acum le ţin în cap. Mâine o să fie bine sau o să fie rău. Depinde de funcţiile AutoCad’ului.

Aseară am aberat continuu şi liniar timp de câteva ore bune. Monolog defapt pentru că pe partea adversă simfonia sforăitului nu era deloc agreeable cu ideile’mi. Şi’s chestii pe care chiar nu le poţi stăpâni, percepe şamd. Dacă toţi suntem egali şi unii sunt egali cu zero atunci se strică schema. Dacă toţi suntem egali şi alţii mustesc de cine ştie ce talent atunci n’ar exista artiştii şi tot aşa. Ajungem iarăşi la some badly broken social scene.

Când eşti bun, eşti bun. Când eşti singur eşti cea mai sinceră versiune a ta. So fuck people, ye. And love songs, not singers.

pariu?

2009-08-06T13:55:00.000+01:00

Lore :] (06/08/2009 03:08:52): deci de astăzi până peste 5 zile în data de 11 august 2009 la aceeaşi oră nu vă voi mai dublu clickui pe messenger, nu vă voi apela telefonic, prin mesaje sau poştă electronică sau orice altă formă de comunicare verbală sau nonverbală.

AM ZIS.

titluless.

2009-07-31T16:30:00.005+01:00

Pentru unii dintre voi, viaţa este suma plăcerilor. Pentru alţii, suma regretelor. Pentru restul, nu ştiu. Pentru mai multe informaţii, gândiţi’vă şi voi la asta.

Viaţa mea (ca a multora probabil) e un lung şir de compromisuri justificate de context nefavorabil mie sau nefavorabil unor persoane pe care prea repede şi prea uşor le’am investit cu încredere şi dragoste oarbe sau chioare (sentimente oarbe sunt alea în care pretinzi că nu aştepţi nimic şi plângi de’ţi sar ochii când nu primeşti; alea chioare sunt când pretinzi că nu aştepţi nimic în schimb şi te răzbuni mitocăneşte când vezi că nu vine răsplata dorită).

Iară vorbim despre oameni. Păi da, că, revoltător, ei nu sunt altceva decât alegeri făcute. sau nu.
sunt alegeri cu ochi albaştri.
sunt alegeri cu părul blond.
sunt alegeri de un metru 68.
sunt alegeri cu coşuri imediat după ce se rad.
sunt alegeri care fumează dead.
sunt alegeri care iau timbre.
suntem nimic altceva decât nişte căcaturi de alegeri pe care le facem sau nu la un moment dat. este ora 03:21, nu merge ceasu’ la blogger şi nu mă voi culca. alegeri...

Se aude că, pentru a putea vorbi despre "a comunica", e musai nevoie de un receptor şi o sursă. concluzia mea este ca: eu sunt doi. şi ştiu că nu's singura.

Aseară totul a fost doar un accident. bum-bum. nimic ciudat, ceva amintiri mi s’au scurs pe nara stânga. Dansăm, sau ce?! Tot timpu’! ta na na. azi e joi de fapt?!?! Am prins net. va iubesc. în felu’ meu. haaaa!!! ce porcărie. mă dor umerii de la atât de mult good vibe.

More or less.

2009-07-30T05:50:00.002+01:00

Oamenii sunt subiectivi. Şi deci sinceri. Nu fac nimic fără să aibe un scop clar.
Şi scopul ăsta de hai să ne simţim amândoi bine şi să ne creştem stima de sine când ne uităm unul la altul ca şi cum ne place unul de altul it’s failure.

Mie nu mai îmi place deloc filmul ăsta. Call it frustration, or whatever you call it, dar eu o iau razna cred că. De o săptămână încoace visez acelaşi lucru! Iar n’am dormit şi mi’e poftă de salitos! Somebody stop me! Şi nu, nu mi se trage de la amfetamine, m’am lăsat de tot şi toate şi totuşi persistă starea asta... Nu’i de bine!

Şi totuşi taci. E ca atunci când începi să fii „milostiv”. De ce să faci un om de lângă tine să se simtă bine? Tu ce câştigi la faza asta? Vezi’ţi de treaba ta şi de bucuria ta! De ce ai vrea să’i bucuri pe alţii?

În fond, ca şi băEat e ok să fii prost până la 25 de ani că oricum gagicile până în 25 de ani sunt toate la fel şi nu se prind de figură. Mai bine te uiţi la vopsea cum se usucă decât să’ţi dai în halul ăsta. Şi dacă se publică undeva una din pozele de marţi seară, eu clar nu mai am viitor. AM ZIS !

P.S. How you should react when you heard the worse news of your life?
Lore took the What Does Your Fortune Cookie Say? quiz and got the result: Accept what comes to you each day...

Nimic despre nimic.

2009-07-29T23:39:00.004+01:00

Doamne feri, ce zi ! Am zis că mă şi uit la meci azi. Am adormit. M'am certat cu Ioana. atâta. Ca să simţi că failure is always the best way to learn.
Ştii ca la fata zilei. Aşa cum Maria vrea melodia zilei, întrebarea întrebătoare de azi îi : de unde şi până unde curiozitatea asta bolnavă pentru detalii care nu au relevanţă? Deci hai să'l mai citim pe Radu din când în când că face bine la ulcer.

P.S. Ţi se pare că nu sunt comunicativă?
(28/07/2009 13:58:57): ne urmarim reciporc intr un mod silent

Gata?

2009-07-27T21:02:00.005+01:00

Sfinte căcat ! De astăzi viaţa mea s'a schimbat radical. De tot. Şi nu'i fain deloc.
M'am înhămat cu brio la căruţa comunistă. Aşa că hai, dă'ţi, cară !
Mno, vrei să ai obrazu' fin, suportă ! Zbici.

P.S. Nu. Nu vin mâine niciunde, eventual două ore la reidio. M'am baricadat. Leapşa o rezolv mai încolo. Până atunci... D O R M . Sper să se termine repede repede coşmarul ăsta regizat prost.

Metaforic vorbind: I failed over and over again in my life. That is why I succeed. NOT. Atât.

Eu vreau, tu vrei, toţi vrem SĂ RENUNŢĂM LA RUTINĂ !

2009-07-25T21:35:00.003+01:00

Deci da. Sunt prea nervoasă. Prea. A şasea oară în trei săptămâni! Mi’am dat şi cu un double espresso, în speranţă că dacă’mi puşcă inima’mi mai revin. NOT.
Azi am dat din nou piept cu tipologiile umane.
Vorba vine, pentru că asta nu’i the life aia de’o tot urlă sus şi tare puya. Ştii cum e treaba asta? Totu’ merge din inerţie. Şi nu ca să simţi că trăieşti, că asta nu’i viaţă, când îţi tot iei refresh’uri în fiecare zi; ci doar aşa, să mai faci câte’un cucui la cap, când consideră cineva că îţi merge prea bine.
Aşa, şi rămânând mască la multe faze ce trec pe lângă tine, îţi aduni faţa de pe jos şi începi să dezbaţi problema cu alţii – pentru că refuzi să crezi că eşti tu aia senilă sau imposibilă, şi poate pentru că ăia or să’ţi dea o rangă’n cap să’ţi revii.
Şi iacaşa îmi fac loc să mă pun să regândesc sute şi mii de chestii la minut. Şi nu’i fain. Deloc.

Oamenii , că doar pe ei încerc să’i scuip cu postu’ ăsta – această hibridizare de ego şi carne, de indispuşi ce sunt, reuşesc să te indispună şi pe tine. Şi chiar dacă se întâmplă asta, nu reuşeşti să treci peste filmul transmis şi nici nu reuşeşti să’i elimini din rutina ta. Adică, chit că o persoană te răneşte prin imbecilitate, nu ai cum să nu iubeşti persoana respectivă care te învaţă cum să fii un nesimţit cu acte’n regulă.

Şi bine, pot să zic că asta numai mie mi se întâmplă. Îi statementu’ ăla aiurea în care ştii că nu’i ok şi indicat să luzăreşti cu anumite persoane, dar totuşi o faci. Şi cu toate astea stai ca prostu' şi te complaci în situaţia ta de penibil de fiecare dată şi aştepţi să se’ntâmple ceva. Să vină meteoritul ăla, să mă trezească din coşmaru’ ăsta plin de transpiraţii că altfel nu se mai poate !

P.S. Mirror mirror on the wall, what lies inside me?

My brain is so on standby.

2009-07-22T18:14:00.002+01:00

Da da, sunt încă vie.
Nu am scris de vreo lună, pentru că nu am avut timp/ dispoziţie/ inspiraţie.

Vorbeam cu Maria acum mult timp – oricum spre dimineaţă - despre cum ne’am plictisit de blog, de cum vrem să ne lăsăm de scris pentru că simţim că it's over. Ea îşi face un blog special pentru sound, şi postează câte o piesă pe zi. Iar eu, eu n’am mai scris zilele astea pentru că nu prea am ce să vă povestesc.

În primul rând vă anunţ că o să mă descompun. Mi’am luat puţin blackout de două zile. Şi nu mă refer la blackout’ul obişnuit, ăla de’l confunzi cu flashbacku’. Pretene, mă zdruncin din balamale. Cap + burtă + ovare = Love. Da’nu’n contextu’ăsta. Deci săptămânile de dureri de tot felul şi nedormitul dar mai ales pastilele de tot felul îşi spun acum efectul. Sper ca în câteva ore să fie totul ca pe aţă.

În al doilea rând, revin laterZ.

Responsabilii.

2009-07-05T13:29:00.004+01:00

M'am apucat să fac eseuri pentru Cambridge, că engleza'mi moare.
O să se întâmple constant şemnozeala asta, mai ales dacă se ia curentu' că altfel nu poţi manevra mania jocurilor. :))

Individually, and collectively, we can raise the consciousness of the people of this planet, so that each of us will be viewed as members of the same family, who are here to claim their birthright of unconditional love and oneness. If we don't do it, who will? Relax. For is now time to cleanse your body of negative emotion of anger, fear, jealosy and hate.

P.S.

Every smile you fake
Every move you make
Every step you take
Every claim you stake
Every very word you say
Every game you play
Every night you stay...

we'll be watching you !

.stop

2009-07-01T23:19:00.004+01:00

Azi m'am teleportat din Săcălaz şi am aterizat în şlap - în genunchi -
Ce am mai făcut? M'am jucat cu Pompino, animalul virtual de pe facebook.
Sincer. Nu prea le înţeleg rolul dar e ok că acum am un motiv serios pentru care aş intra.
Nu's în mood acuma ca să filosofez şi să povestesc toate mizeriile din ultima perioadă dar revin mai târziu cu mai multe cuvinte.

până atunci, i want you to be crazy, because you're boring baby when you're straight.

Tigers love pepper. They hate cinnamon.

2009-06-27T16:48:00.000+01:00

Ieri am fost la film. Pe drum mă trezesc câteodată dezbrăcând din priviri pe câte cineva în mijloacele de transport în comun. Imaginea pe care o am în minte e aproape întotdeauna diferită faţă de ceea ce văd când chiar ajung să dau jos hainele de pe omul ăla. Fără stratul puternic încărcat simbolic, oamenii sunt fragili. Sau penibili. Sau frumoşi. Şi oricât încerci să scapi de labelu’ ăsta, nu îi dai de cap. Este exact ca’n gmail. Oricât ai apăsa pe unsubscribe, tot primeşti.
Ş’am mai realizat că în mintea mea se amestecă parolele, comunităţile, grupurile, interesele. Hi5, twitter, facebook, myspace, tilllate, messenger, last.fm, bla bla bla. Sunt oare mai apropiată de oamenii pe care’i am pe listele de prieteni?
Mă îndoiesc. Termenul de prietenie, în context virtual, e golit de conţinut. Mai degrabă people I know. Dar e fun şi deocamdată sunt o individă a timpului meu.

Şi că tot veni vorba de timp, nu ştiu alţii cum sunt, da’ io când văd imagini că se mişcă pe un ecran îmi fug ochii instant din orice carte. Şi mă tot prosteşte mama să mă pun pe citit blalaba că ele sunt viitorul. Cărţile sunt bune, nu zic nu, da’ tre să ai voinţă de Jedi Master să te apuci de citit când ai ecrane sau consolă în casă care clar îs mult mai distractive.

What do tigers dream of when they take their little tiger snooze?
Do they dream of mauling zebras, or Halle Berry in her Catwoman suit?
Don't you worry your pretty striped head, we're gonna get you back to Tyson and your cozy tiger bed.
And then we're gonna find our best friend Doug, and then we're gonna give him a best friend hug. Doug, Doug, oh, Doug, Dougie, Dougie, Doug, Doug!
But if he's been murdered by crystal meth tweakers, well then we're shit out of luck.

P.S. I have a question. You probably get this a lot but this isn't the real Caesar's Palace is it?

Şoc part 1

2009-06-24T17:12:00.004+01:00

Doamne feri pe ce terasă am trăit ieri ...
Vă servesc cu ceva domnu'?
Promit că nu durează mai mult de 3 ore şi dacă scap pita pe jos.
N’are nimic, şi găinile folosesc nisip la digestie.
Mersi, ştim că sunteţi proşti dar măcar vă trataţi.

Noroc cu satana care a înviat păpădiile.
Şi cu Adi care îi pe ale lui, - răţuştele de pe Bega şi celelalte tehnici „concentrate” pe care le posedă...

One for the trouble, two for the time.
Scria undeva că prietenii sunt acele persoane care te plac şi după ce te cunosc.
Mare lucru, treaba asta cu prietenii.
A, şi aseară am dormit fix deloc.

Let everyone know the bitches are back !

2009-06-22T23:04:00.003+01:00

Da. Ştiu. A trecut ceva timp de când am evadat de acasă da’ dacă dădeam toate chestiile la timp, mă făceam Andreea Esca. O să argumentez logic şi succint ce s’a întâmplat în haotica’mi viaţă de’a lungul săptămânii mele de fugară. Uite, am împărţit textul în bucăţi logice şi uşor de digerat pentru voi, respiracii pe gură.

În primu’ rând, m’am săturat să mă fută lumea la cap că nu postez şi de ce nu postez şi când postez şi ce postez şi mai ştiu eu ce alte mizerii asemănătoare.
Defapt, toată săptămâna am umblat vandra fără folos. Am fost la pârleală, şi plecând cu tramvaiul, pe căldura copleşitoare de atunci, băi, se ridica o duhoare de cadavru zemos dintr’un cetăţean, ceva supranatural. Poate ăsta e şi unul din motivele pentru care nu’mi place vara. Gândaci şi duhoare. Bine, prinzi şi ceva bucăţi bune dezbrăcate ca bonus.

Am fost şi la ceva wannabe drum and bass party. Nu am înţeles clar ce’o fost cu filmu’ ăla de zambara, dar fie. Oricum eram prea ocupată să’mi ţin mandibula să nu se fisureze de atâta râs, când am văzut gagicile pe boxe. fenomental.

Până joi, e vreme cruntă. Afară plouă, vreme de futut. Uneori e şi călduţ, numa’ bine să te fuţi iar aproape zilnic se face noapte, noaptea fiind o perioadă ideală de intrat pe smârdan. Şi de aici porneşte dezbaterea lungă de care nu cred că’i cineva curios – aia cu gagicile care vor mereu a doua tură. Dar dacă ar fii să alegi între a pune în practică teoria, mai degrabă ai alege două filme, trei jocuri pe calculator şi patru beri lejer.

Partea a doua a postului, e un reply back la ce vorbeam cu un pretenar pe net (ca no lifer’ii, că doar trebuie să te supui şi minorităţii). Toate replicile noastre au făcut parte din categoria, şi aici dau cu copyrightu’ la mama, care citeşte şi ea blogul şi pe care o salut cu ocazia asta (Ceau mama. Sunt bine, vin acasă curând ) - „Tu tot timpu’ vorbeşti (faci) numa’ căcat.” Iar restul lumii care nu mă cunoaşte se şochează că’s mereu agitată, nebună şi alte atribute din aceeaşi familie. Mie îmi place să mă cred un om normal, deşi mulţi încearcă să mă convingă contrariul. Şi de aici porneşte cred detaşarea mea, ataraxia şi nepăsarea cu care privesc restul oamenilor. Ne aflăm la poli opuşi. E normal să existe o alienare. Eu niciodată nu o să ajung la capătul celălalt al plafonării şi nimeni nu o să ajungă vreodată la capătul la care sunt eu. Eu sunt în amonte. Restul oamenilor în aval. O diferenţă imuabilă şi inefabilă care mă afectează profund.
Deep throat cum n’aţi văzut nici în cele mai serioase filme porno.

P.S. Revin cu poze pe popularul flickr, deocamdată o ard cu asta că'i mai porno decât restul cu mufele noastre macro.
am menţionat vreodată că am scăpat de urmele provocate'n urma alergiei? :D

Alooo, săcălazu' ?

2009-06-15T07:42:00.001+01:00

Cică, citez ... "Cine se scoală devreme, departe ajunge" – Aud chestia asta tot mai des de la prea multe persoane. Bă people, sintagma asta e valabilă DOAR dacă pleci undeva !!! Că la mine nu ţine cu dinastea, pe verificate şi pe tot ce vreţi. Uite, m’am trezit acum trei zile la ora 7 şi m’am jucat şi uitat la televizor toată ziua. Nu am ajuns nicăieri mai departe de bucătărie. Pretene, you’re wrong, again !

Deci, ca să fiu în formă, nu pierd noaptea. Îmi place să’mi petrec ziua cu pisile, lenevind şi nefăcând nimic pentru nimeni. Cu câteva ore înainte de deadline’ul final, încep să îmi ocup timpul cu ORICE în afara scopului bine fixat pentru ziua respectivă - mut lucrurile din casă, transformând’o în ceea ce la ora fixată va deveni meta curăţenia.

În timpul ăsta ascult piesele care mă predispun la show off. Beau multă cafea. Încep cărţi şi filme pe care nu le termin. Ca şi desenul ăla modificat în titlu - Another drawing not finished due my laziness and loss of enthusiasm. pffuu

De ieri seara viaţa mea s’a schimbat complet. Deseară facem super umilinţă cu xboxu’ din dotare şi ne’om şobolăni până nu ne cărăm în Austria şi lăsăm roşiatica singurică. Se anunţă câştigătorul după sessionu’ de plajă de marţi. Exit exit cerc cerc cerc

Azi e luni. Starea vremii... bună, zice widgetu’, caniculară later. Să vedem ce fac ceilalţi oameni, că nu suntem singuri pe pământul ăsta. Signing in, invisible, ba nu, hai available.

Încotro mă băieţi?

2009-06-13T22:59:00.007+01:00

Iată’mă din nou aici, în faţa dumneavoastră (adică de fapt a nimănui, că probabil tentativa asta de blog va eşua şi nu’l va citi nici dracu’), încercând să justific de ce după zeci de mii de dezamăgiri de seri în mijlocu’ săptămânii - de joi - din d'Arc, de ce, totuşi partyuiala rămâne în picioare. Şi o iau tot ca note to self, aşa cum a contemplat’o Flavia, chiar nu’i rost deloc să scrii ever în starea în care te aflii. Îţi pierzi timpu’ şi plictiseşti porcu’. Ştii cum zic?

Oricum, degeaba m'am pus să sculptez aici o postare elevată că nu’mi mai aduc aminte o bună parte din momentele nopţii. Discuţii lungi de ore, stress şi panică continuă, totu’ pentru nimic. Că oricum nu mai ţin minte nici măcar bucăţelele alea mărunte lipsite de amănunte, şi oricât te’ai chinui să mă convingi că tu ştii, sau că ne'am întâlnit, sau mai ştiu eu ce căcaturi de acest gen - legal shit or better not – you’re wasting your time.
Cine s’ar gândi să angajeze persoane care să noteze - tot ceea ce văd şi să povestească a doua zi celor care li s’a rupt filmul – ar fi, puţin spus, GENIAL şi şi'ar permite o viaţă lucs cu o avere considerabilă din start, pe spinarea proştilor, pardon, inconştienţilor. Şi cred că aş fi printre primele persoane care ar recurge la un ajutor de acest tip. :))

Acuma, după reveneala din mahmureală şi tot tacâmu’, e timpul să avem lecţia aia de dirigenţie tipică de duminică dimineaţa. Aşa că ia pixu’, scrie şi bagă la cap:

1. Love-ul este la liber.
2. Nu îmi mai refuz nici o simţire.
3. Sunt atât de fericită încât mi’aş face chip cioplit după fericire.
4. Nu există corect/incorect, bine sau rău, frumos sau urât. Nu există atâta timp cât ai curaj să trăieşti TOT ce ţi se întâmplă.

P.S.1. Probabil după ce termini de citit postul ăsta o să crezi despre mine că’s visătoare, sau că nu am nici un dram de raţiune. Sau că sunt instabilă şi că din neuronii atrofiaţi clar nu mai e nici o şansă de întoarcere a niciunuia. NOT!

P.S.2. Some memories are best forgotten. Că regreţ, sigur n'avem.

Hai gata.

2009-06-11T11:35:00.006+01:00

Ieri, după ce am citit peste tot pe blogosferă care’i şmenozeala cu probele de foc implicate’n formarea unei relaţii m’a luat cu dureri de cap. M’am regăsit, am râs, şi început să rumeg şi eu situaţia, la rece, evident.
Şi cum puteam să o rumeg mai cu foc decât cu un ajutor mereu negativist şi’n acelaşi timp realist? Deci, am scos’o pe mama afară din casă şi ne’am dat dangerous cu vorbitul în detaliu despre tot şi totuşi despre nimic. Exact pe principiul: nu te învaţă nimeni să treci peste, înveţi din mers, da’împinsă de la spate tot timpu’. Aşa că ne’am pus pe zoom’uit tot felul de mizerii. De la oameni (un subiect muuult prea complex ca să’l pot dezvolta în 3.000 de caractere), prieteni, relaţii, vagaonţeală, şcoală, parties, tralala - până la cât de utilă e o masă sănătoasă.

Din păcate, concluzia sadică a fost aceeaşi ca de fiecare dată: atârnatul la sucuri şi cafele prin birturi sau văzutul de filme nu e relaţie. Aşa cum, alegerea jumătăţii nu poate fi o cumpărătură de pe ebay, să’i poţi da filtre şi să vezi dacă’i în stoc. O poţi cataloga lejer ca fiind loterie, răbdare şi tutun, trial & error, litri de suc, cafele fără număr şi voia sorţii.

Probabil, eu am o mare parte din vină în toate relaţiile astea pentru că vreau să ţin legătura cu oamenii. Da’ de ce ai vrea una ca asta? Nu ştiu, încă trăiesc cu ideea că trebuie să ne vorbim zilnic, noi fiinţele umane. Dar dacă nu’i aşa, schimb backgroundu’ instant. Bine, oricum mi s’a trântit apoi întrebarea vieţii: ce rost mai are să pretinzi că îţi pasă de cineva dacă atunci când are nevoie de un sprijin, te doare-n 14?

Bine zicea mama, eu am pretenţii strict faţă de familie şi faţă de prieteni. Regula aia de mă tot pune ea să o învăţ e că trebuie să’i tratezi pe cei din jurul tău cu respect. Adică să’i consideri egalii tăi, şi să te comporţi în consecinţă, neinvadându-le spaţiul intim, fie la propriu, fie la figurat - fonic, sau prin eu ştiu ce atitudini deplasate. AT LEAST YOU’RE NOT STUPID.

Sigur, dacă stau să mă cramponez, găsesc o mie de motive.
Şi nu’i deloc palpabil şi interesant aşa. First, că nu prea contează şi nu prea mai interesează pe nimeni nimicurile astea. Contează dacă vrei să epatezi, dar ăsta nu’i deloc filmul meu.

Şi bine zicea şi Radu, „mi’ar place să pedalăm împreună pe un drum forestier, undeva, ascultând aceeaşi muzică, dar asta e doar o poză.”

Deci, lasă'mă să plâng pe numărul tău. :))

tanana.

2009-06-07T21:06:00.000+01:00

usually when things has gone this far people tend to disappear. no one will surprise me unless you do. i can tell there's something goin' on, hours seems to disappear. Everyone is leaving i'm still with you. NOT !

If i told you things i did before, if i told you how i used to be or if you knew my story word for word, had all of my history ... would you go along with someone like me? I don’t think so. : ) )

P.S. Picture - Jură'te că ne simţi !

Freshy.

2009-06-05T22:52:00.004+01:00

There's only us.
There's only this.
Forget regrets or life is yours to miss.
No other hope.
No other way.

NO DAY BUT TODAY! Şi today am frecat'o la rece din nou, cu un rezultat volatil, înţepător (şi nu de la Schweppes), şi deloc inodor. Guess what? Îmi put mâinile a fucking Domestos! ...
Asta pentru că eşti ceea ce bei. Pentru casnica din tine ! Cheers.

HINT: Tre' să ţi se rupă pula de toţi. ACUMA!

revino_ţi . out

2009-06-03T16:34:00.003+01:00

Fix acuma, când oamenii normali dorm, sunt suspectată de lene imaginativă.
Toată noaptea am cutreierat casa în lung şi’n lat. Nu mai pot să dorm de vineri. Gradul meu de troscăială de atunci persistă. Mai puţin hyper, dar persită. Îl simt.
Şi iacaşa, fără net, m’am pus pe aberat. Poate pentru că doar tastatura mă mai ţine. Desenele mă îndepărtează instantaneu, şi red bull-ul, cafeaua etc. nu mai au demult nici un efect asupra mea. Şi stând aşa singurică cuc, am început să’mi îndrept rămăşiţa asta de creier spre tot felul de lucruri dinastea mărunte ce te troznesc ca pe ultimul depresiv.

Şi zic aşa. Că mie nu mi’e frică de cuvinte. Uite’te ce a ieşit.
Don’t get crippy trippy in the coco nuts !?! Da’ chiar aşa e. Şi când singurătatea cu insomnia devin vecine, trebuie chemat administratoru’. Singurătatea e ciudată. Dacă te dedici ei, o să vrea fidelitate. De când singurătatea e o aventură de o noapte şi două zile e ciudată. Nu îţi dă mai nimic. Doar un gând dureros că sunt mulţi oameni care o trăiesc în fiecare zi fără să’şi dorească. Exact ca şi la copii mici, cei care nu strâng nimic în braţe şi apoi ajung rău. Iar apoi, maturi fiind, nu mai putem face mare lucru singuri. Pe principiul „prezentul salvează viitorul”. Viitorul se salvează în prezent, nu se poate salva în viitor. Viitorul în viitor se omoară.

Hai că deja am deviat de la subiect, înseamnă că l’am epuizat. N00? Şi nu numa' subiectu'. TOT.

a s t e n i a .

2009-05-19T06:49:00.002+01:00

Negociam ieri, când lumea normală doarme, pe la 9:15 cu nişte colegi, posibilitatea de a frecventa full time şcoala aia. Evident că răspunsul a fost nul. De gaşcă, profa de franceză (aia de nu mă încheie) îmi zice senină că nu’i bai, să’i fac un referat mic acolo, după care mai cetesc ceva, traduc etc. Mi s’a părut super H I L A R . I tell ya, da’ n’are rost să vă plictisesc cu explicaţia aferentă, aia de 1 000 caractere.
Să începem cu mijlocu’.

Dar ştii ce am descoperit ieri?
Că târăturilor feminine - fetelor - le plac taaaare mult pozele. Mai ales pozele cu ele. S’ar uita ore în şir la propria mufarină surprinsă din toate unghiurile posibile şi cu orice decor imaginabil. Orice chestie interesantă o văd, pac, numa bună de fundal pentru muia lor. “Oau, acest decor este mirific. Merge numa bine făţăliga mea în prin plan peste el!”.

Aşa că nu vă miraţi dacă observaţi ŞI VOI că toate tipele arată bine în pozele de pe net. După ce sortează prin jdemii de fotografii din diferite ipostaze, găsesc cel puţin 2-3 care ascund complet orice urmă de hidoşenie tenebroasă pe care nici Lovecraft nu ar putea’o descrie.

După ce că nici gravitaţia nu le suportă pe terminatele astea cu muie de storcător de fructe, chiar nu văd scopu' în a pune o poză cu tine pe net în care eşti mai puţin penibilă / urâtă / orice decât în realitate. Utilitatea ei e să te recunoască lumea, nu să le arăţi cum ai vrea să fii dacă n’ai fi pe cât de naşpa eşti.
Şi defapt concluzia e: Cine pula mea sunt arătăriile astea şi cine le’a dat voie să iasă cu feţele ălea din casă?

Noah, acuma că v’am oripilat cu realitatea asta izbitoare, lăsaţi’mă şi pe mine să mă laud. Am înfrânt! După lupte seculare, am luat 7 în teză la mate, şi o aştept nerăbdătoare pe aia de la info. Aşa că aproape am terminat a 11 a. Epic. În sfârşit pot să mă întorc la frecat pla. Birjar! Către cea mai apropiată orgie! REPEDE!

Checkeraut poză din seria aşa D A !

Nouă ne plac surprizele. Da' să ştim şi noi.

2009-05-07T06:04:00.001+01:00

Oamenii au sens. Prea puţini simt asta. Oamenii sunt nemuritori defapt. De fapt.
Iar eu sunt de negăsit. Şi nici măcar nu îmi doresc asta.
Poate de aia nu ţi’am spus niciodată nimic. Pentru că nu ne’am cunoscut încă.
Oricum, dacă ai fi din lego, clar te’aş demonta.
Şi mai ştiu sigur că neuronii tăi sunt în număr par. Jumătate pe +, jumătate pe -. Altfel nu ar fi 2.

Curaj, futu’i. Cheia e la voi. Eu îmi bag pula în ea de uşă.

Can i haz c++? PĂZEA!

2009-04-26T09:25:00.003+01:00

void dimineaţa ( )
{
if ( Lore sleepy time > 7 ore ) return Lore coerentă;
else
{
Lore face ceai de leuştean;
Lore realizează că vroia de fapt cafea;
Lore mufează o secţiune în timp ce bea cafeaua şi se joacă pe PSP;
Lore convinge gunoiul să se ducă singur;
Lore decide că mai bine pleacă până la Van Şlap;
}

for ( int i = o cafea ; i < 3 ; i++ )
Lore + coerenţă = love ++ , astea;
}

void seara ( )
{
if ( Lore = = o bere) return Lore spartacus;
else return Lore spartacus;
}

O să am T-E-Z-Ă la programare, pe care o iau clar ca o kthxrestanţă. Programul de mai sus dă nişte erori, dar în rest funcţionează regretabil de corect. În altă ordine de idei, pentru că tocmai m’am întors din mini-vacanţă şi pentru că tocmai a terminat proiectul care nu se mai termină - ăsta cu desenul continuu şi cu toate eseurile alea frustrante. O veste bună. Era şi cazul. Acum dacă ar trece şi tezele alea.. Tot şmenu' era exact ca atunci când băgai un CD zgâriat în CD-ROM şi ăla îl ameţea o juma' de oră.

Dragi colegi şi colege,

Joi am, după cum enunţam şi mai sus T-E-Z-Ă la informatică, materie neglijată din primul an. Am disperată nevoie de algoritmii ăia (nu neapărat explicaţi, (think) i can do that). D i s p e r a t ă . Ofer la schimb aproape orice (clătite, detergenţi, demnitate, poze penibile cu mine, o cutie de bomboane din care lipsesc câteva, sfaturi, descântece, recunoştinţă eternă).
Ajutor! Nu excludeţi nici o variantă (poate aveţi o bunică, pisică, orice), premiile sunt totuşi consistente.

Dat fiind faptul că nu am de gând să mai citesc/învăţ/give a rat's ass, ar cam trebui s’o iau cu notă mare (am aplicat aici una din regulile fundamentale ale universului). Însă dacă nu se va întâmpla aşa (şi întreg universul se va nărui), aşteptaţi’vă la următoarele post-uri negre şi întunecate.
Oh boy.

P.s. păi da' tu defapt ce faci nopţile? uite asta.

I'm not dead.

2009-04-25T12:44:00.000+01:00

Zilele astea chiar n’am mai avut când să postez (da, asta înseamnă că am avut o preocupare other than wasting time, preocupare ce va rămâne secretă for the time being).

Ca să vă daţi seama cam cât de tare mă plictisesc azi, vă spun că, după ce am studiat toate noutăţile din vieţile cunoscuţilor (prin intermediul hi5-ului de căpătâi, pe care nu mi’e ruşine să recunosc că încă îl stimez într’o oarecare măsură), am ajuns să mă interesez cum ajung oamenii pe blogul meu.
Adică treaba aia cu "mitica a căutat cutare chestie pe google şi, mitică fiind, a aterizat unde nu trebuia adică aici."
M’aş îndrepta către myspace, dar mi’e lene. Plus că parcă nu e aşa user-friendly (în traducere liberă e prea complicat pentru mine). Pe principiul - Big business. Big issues. Let’s not loose it – şi pentru că viaţa fără iMac e un căcat.

P.S. Cine vrea să nu provoace nici o cicatrice altuia... Să’şi dea jos mănuşile şi să’şi taie mâinile.

TM away.

2009-04-19T12:10:00.002+01:00

Să ştii că'i bine să ai pentru cine să scrii - pentru ce să rişti şi să te faci de râs. Pe principiul „people were much stupider back then but my people left me”.

Dezbrăcată de diacritice, vorba penibilului poem eminescian, stau la masa mea de brad şi pe gânduri cad. Tralala trec la partea a doua a postului - simt că îmi scapă ceva, simt eu că îmi scapă ceva. Poţi să îţi faci rău de bună şi silită voie chiar dacă sună puţin spart. Ştii cum zic? Mă ştiu de mică dotată cu nişte frâne bruşte care se activează, evident, când acceleraţia dorită şi îndelung apăsată aduce viteze ce depăşesc limita legii mele.

Cu toate astea, mă întreb tot mai des şi mă feresc tot mai puţin. Ca în reclama aia la praf de copt în care fetiţa întrebă tradus în româneşte cât de mare este un ou mic şi alte drăgălăşenii care te ung prin ecran. Şi aici îşi fac simţită prezenţa ghiduri dinalea minunat de inutile gen “cum să faci să’ţi iasă” sau “ia lanterna, omule, uită’te’n’untru’nstrăfunduri că sigur există ceva ce ţi’ar putea capta gămălia aia cu aspect de emisferă”.

Totu’n jur e plictiseala iar eu zici că sunt un personaj dintr’o nuvelă horror : “eram singura în noaptea de înviere printr’un vodafone wireless stând la un latpop rece…” bună asta da’ tu îţi dai seama că facem parte din puţinii trişti care stau pe mess în noaptea de înviere? And I am proud of it. Tu ce motiv ai? Îs lemn şi îmi iau somn instant la auzul vorbelor de duh bisericeşti. Aaa. Bun atunciA.

1394 urca pe trains in the night. Se expediază concomitent trei mesaje între timp ce duduia milostivă îşi dă cu apă sfinţită şi cum nu mai aveau lumină, ne’am dat’o pe întuneric.

P.S. Iar o să spună lumea că nu scriu nimic. Nişte apă şi un bilet spre thievery vă rog să mi le aduceţi la domiciliu.
HAI. Am stins lumina.

... is the animal

2009-04-14T09:11:00.001+01:00

Suddenly something has happened to me
As I was having my cup of tea
Suddenly I was feeling depressed
I was utterly and totally stressed.

REopening.

2009-04-05T13:03:00.000+01:00

Oficial am redeschis cutia roz plină ochi de glittery sheet. Chiar dacă, na all that is gold does not glitter, dar trecem peste aspectul ăsta minor. Şi pentru că ţin la ochii cititorilor mei (care or fi ăia) am schimbat rozuiala enervantă.

Mi se năzărea mie prin creieri că e cam aprilie, ceea ce înseamnă că trebuie să răsară şi ceva cadouri. Şi acum vine polologhia. Există unele cadouri pe care nu ţi le poate face oricine pentru că există nişte reguli. Eu zic că nu’ţi poţi îndeplini cele mai mari dorinţe alături de oricine. Şi există cadouri primite pe care nu crezi că le poţi accepta. M’am gândit foarte mult şi chiar nu poţi. Pentru că doar cineva foarte, foarte apropiat ţie ar trebui să’ţi îndeplinească visul ăsta. Deci aviz amatorilor, am pus ochii pe nişte broşe Carla Szabo... geniale.

Evident că nu poţi să’i tai respectivului craca de sub picioare instant. Dar unii oameni aşa sunt, iar mie personal mi se aşterne în faţă motto-ul ăla al lor din categoria „Să ai principii este o tragedie”. Eu, da. Sunt o fraieră pentru că uneori ţin cu dinţii de nişte principii dar dacă aş renunţa la ele aş rămâne fără mândrie. Mândria care nu are nici o legătură cu orgoliul şi fără de care nu plec niciodată de acasă.

Ordinea şi disciplina CLAR n’au ce căuta în grădina mea şi cum prezentul e... singurul adevăr care există, mă întorc la motivul închiderii blogului de săptămâna trecută. Hai cu derivatele alea! (+ ceva compoziţie la desenul liber...JOY!)

.less

2009-03-24T15:58:00.001Z

După cum povesteam, internetul – personajul care mi s’a vârât în suflet cu bocancii murdari de prin şcoala generală - lasă în urmă inimi sfâşiate şi iubiri neîmplinite.
Ba se găseşte vreun deştept să’mi umble la cutie, ba n’am conectivitate, ba’ mă avertizează că, inaBtă fiind, greşesc parole etc. etc. etc. Eu vi’l recomand călduros ca fiind emotiv, idealist, isteţ şi porc, asta în cazul în care nu aveţi vreun vecin generos şi cu wireless la purtător.

It's old news, dar toată lumea’mi vociferează păreri pro, de cele mai multe ori contra, despre cum ar trebui să fie blogu’, ce urmăreşte el, care’i sunt principile blablaba. Nu o să îmi schimb rozul ăsta de pe fundal pentru că e pus aici cu un scop, şi nu pentru a mă cataloga o piţipoancă fără creier, ci pentru că nu’m încape poza’n header.

Şi mai întâlneşti persoane, ale căror principiu este că na, dragostea este un lucru dumnezeiesc şi parfumat şi ne obosesc în fiecare zi cu povestioarele lor cu substrat, învelind căcatul propriu-zis care le frustrează cu un carton colorat doar de dragul de a impresiona. Lămurire pentru toţi care trag cu ochiul pe aici: acest blog de excepţie se bazează pe 1.) constant whining şi 2.) jegurile umane, nu pot să nu pomenesc de ultimele lepre ale planetei Terra. Adică na, world hunger, pollution, poverty, corruption, the rain forest thingy and all those other dumb issues can wait. Mda. I'm starting to find this whole thing less and less amusing.

Că tot suntem în pâine, iată şi cel mai puţin elaborat, yet just as adorable, cult al personalităţii: "Controversial 5-year study proves... Looking at big boobs adds years to a man's life".

P.S.1 Închid taraba blogului până săptămâna viitoare.
P.S.2 Pozele sunt din perioada mea de glorie, pe când eram tânără şi fragedă şi toantă. Promit să caut şi să scanez poze jenante din secolul trecut cu mufa mea.

Blogging. Bullshit.

2009-03-22T19:17:00.003Z

În fiecare zi mă re-îndrăgostesc de internet. Avem o relaţie tumultoasă, cu suişuri şi coborâşuri, însă momentele de tandreţe compensează cu nervii consumaţi.
Şi pentru ca relaţia noastră amoroasă să lase şi roade’n urma trecerii anilor, m’am apucat, şi eu, ca tot omul care se vrea urban, să’mi dau cu blog. Şi uite ce a ieşit.

Mă enervează. Toată lumea are. Ştiu că nu's tocmai eu în măsură să vociferez, eu cu amărâtele mele de 67 de post-uri aerisite şi nesărate. Dar chiar trebuie sa’şi facă toată lumea? Şi lumea vociferează că nu află nimic de la el, că nu oferă informaţii, că nu vorbeşte despre lucruri serioase, că...
Cel mai tare mă enervează alea despre lucruri serioase. Seriozitate all the way. De parcă blogul are într-adevăr o formă care ţipă "aprinde’ţi pipa şi citeşte’mă, te voi informa până în măduva oaselor". Bun, nu zic să fie numai bloguri despre acadele roz şi amoruri ratate... De fapt... nici nu ştiu exact ce mă deranjează pe mine de fapt. E foarte posibil să mă deranjeze aspectul calitativ plus cantitativ al propriului blog aici de faţă. Dar nu vreau să recunosc aşa că n’o voi face. Mă enervează mă enervează mă enervează. Sunt atâtea bloguri infecte şi atâtea bloguri grozave şi atâtea bloguri de mijloc... Alea proaste mă enerveaza pentru că mi’e teamă să nu ajung aşa. Alea bune pentru că ştiu că n’o să ajung aşa. Şi alea din categoria rămasă pentru că ştiu că acolo mă situez. Plus că ar trebui să fie o chestie spontană, corect? Nu să stau atâta să mă frământ, să’mi fugă ochii în stânga şi’n dreapta, sau să mă plâng pe la cine apuc.

P.S. Maybe humans are just the pet alligators that God flushed down the toilet.

intersecţii.in

2009-03-18T16:04:00.002Z

Mi’am permis să vă mai plictisesc cu un alt subiect scos de la naftalină din mizeria asta roz denumită generic „blog”.
Ieri la desen.
Mă pregăteam să’mi prezint mapa’mi voluminoasă cu toate desenele, secţiunile şi toate minunile planetei Terra însă profu’ nu mă lasa deloc să vorbesc şi m’a întrebat scurt „nu ai făcut toată tema, nu?” Încerc să dau un răspuns ceva mai detaliat, cu activităţile la care am participat recent, cu tot felul de minuni care m’au implicat şi pe mine’n ele, vrăjeli care aveau să capete o anumită intensitate, frecvenţă, cu nişte elemente elevate de fizică cuantică, dar mă întrerupe imediat tăios „deci nu ai făcut toată tema”. Scoate o foaie şi scrie...

Îmi scot hârtii şi hârtiuţe, foi mâzgălite de încercări şi dau să trag de timp.
Creionul ăla roşu se apropia de mine cu o viteză orbitoare şi nici nu apuc să clipesc bine că mă şi trezesc cu unul care’mi marchează hârtia complet. Mi se tot repeta că nu’mi manâncă mult timp din viaţă tema.
Eu tot repetam că îmi ia mult timp. Vin argumente de genul „am avut şi elevi mai ”mici” decât tine care nu s’au plâns”, şi’i trimit replici de genul „acum aveţi o elevă mai „mare” decât ei care se plânge”.

Mă rog, să zicem că pseudo-corectarea temei a fost cum a fost. Dar când a ajuns la secţiuni ... băi..hold on a second... with this brain is how i make a living, it may not be much însă dacă tot am trecut de primele mizerii secţionate extrem de sinistre şi am supravieţuit treptat, mi’aş dori măcar ca soarta mea să rămână aşa.

Bine, pe lângă rezultatele vizibile (nu ma refer la toate discuţiile pe lângă subiect sau la faptul că mi’a picat conştiinţa’mi din cui peste responsabilităţi şi că acum arăt ca ultima drogată which i no longer am, ci la faptul că parcă e mai bine după ce’ţi dă cineva un refreş de genul ăsta), experienţa povestită aici mi’a fost de folos într’un mod ceva mai deep.

Iar pentru cei care consideră că desenul este un lucru dumnezeiesc şi parfumat – le doresc cu cele mai colorate intenţii de bine fisuri anale şi viermi laţi. whoa, i had no idea i could be so deep. fraţi de suferinţă fo’ eva’ !

Caca0.

2009-03-15T11:59:00.001Z

În fiecare zi am vrut să scriu pe mizeria asta de blog (că deh...) şi ba n’am apucat, ba am adormit. Şi aproape în fiecare zi am avut câte o idee (proastă - you ask? desigur) pe care aş fi dezvoltat’o aici dar iarăşi am adormit. Drama e ca azi e duminică şi cred că mi’am pierdut ideile. În tentativa umilă de a reconstitui mi’am amintit că luni am vrut să scriu despre dureri, marţi despre moda asta nouă cu faculta, miercuri despre "de ce nu scriu despre lucruri frumoase pe blog", corespondentele zile-teme fiind mai mult sau mai puţin exacte. Mă rog, în caz că interesează pe cineva, nu am facut nimic palpitant zilele astea.

În schimb, m’am enervat la culme.
Peste tot pe unde calc, prea multe conturi, prea multe user name-uri, prea multe parole. (şi am mai scris despre prostia asta o dată, ştiu sigur)
De fapt toate sunt variaţiuni pe tema asta, diferă doar câte un caracter sau sunt inversate user-ul şi parola.
M’am săturat să răspund la întrebări de confirmat că eu sunt aia, la fel cum m’am săturat şi să stau zece minute să mă gândesc pe ce adresă de mail au fost trimise.

Bună întrebarea Anei: De ce nu inventează nimeni un cont care să-ţi administreze toate celelalte contuleţe? Să ai tot ce’ţi trebuie stocat acolo şi dacă, la o adică, ţi se sparge ăla, să ştii măcar că viaţa ta a luat sfârşit.

Powering T4T

2009-03-05T15:53:00.002Z

No one can reinvent the wheel, but you can certainly paint it purple or turn it anticlockwise when everybody else expects the opposite.
We dare you to break through dead ends.
We dare you to play with things that otherwise bore you to death.
We dare you to keep us on the edge of our seats, wondering whether Juliet may wake up seconds after Romeo drinks the poison.
We dare you to knock for the tenth time on a door you know is locked just in case someone might have opened it in the meantime…

Take the old and make it new, borrow it make it you!

Languid spring. YET.

2009-03-02T14:14:00.002Z

E clar.
Dacă vine un pic de primăvară şi sufletul meu nu e chill nu mai îmi vine să scriu. Sau să fac poze. Poate ăsta e principalul motiv pentru care scriu în avans pentru ruperea de oase ce va urma.
În plus, m’am lămurit azi că oamenilor fericiţi le iese mai greu să fie creativi. Adică or fi, dar nu îşi mai iau din timpul fericirii pentru a’şi pune părerile pe pereţii oraşului, hârtie, sau alte mijloace neconvenţionale. Şi exemplul propriu în acest caz e mai mult decât suficient.
Fericirea ca fericirea, da’ce te faci dacă visezi voios de’amiază că trăieşti 100 de ani, din care ultima jumătate o petreci singură şi beată ?!

One more thing that fucking scare me: să’mi dau seama într’o zi că de fapt sunt proastă şi rea, nu isteaţă şi hibridizată voit justiţiaro-sarcastică, dozat corect.

Am ajuns oare la o mie de caractere? Cred că nu.